Aici discutam despre influente ale autoerotismului asupra sexualitatii femeii

Masturbarea în cuplu


Un substitut al relaţiilor sexuale în cazul indisponibilităţii sexuale a partenerului (sarcină, ciclu, boală, handicap) este, adesea, masturbarea. Specialiştii sunt de părere că, în astfel de situaţii, este vorba despre o “sexualitate de substituţie, de aşteptare”. Masturbarea în cuplu face parte din activitatea sexuală a acestuia. Alteori, însă, masturbarea nu reprezintă un înlocuitor: sexualitatea cuplului este bună, dar unul dintre parteneri poate considera că are nevoie şi de un alt tip de sexualitate. Trebuie de avut în vedere însă că o astfel de activitate sexuală poate fi privită cu reticenţă: femeia se poate gândi că partenerul se masturbează fiindcă nu este mulţumit de ea; şi invers. În acest caz, partenerii trebuie să discute unul cu celălalt despre semnificaţia masturbării şi despre explicaţiile pe care fiecare le dă propriului autoerotism. Pe de altă parte, dacă femeia nu poate avea orgasm decât prin masturbare, ea trebuie să vorbească deschis despre acest aspect cu partenerul.
¤ Masturbarea la adulţi. Masturbarea persistă la adulţi în relaţie cu fantasmele acestora, dar şi cu anumite nevoi sau contexte (relaţii rare sau nesatisfăcătoare, celibat, izolare). Totodată, ea este o mărturie a unei nevoi afective neîmplinite şi a lipsei de satisfacţie sexuală.
¤ Plăcerea solitară. Masturbarea poate fi solitară sau mutuală; practicată în singurătate sau alături de partener. Această practică îl ajută pe adolescent, după cum am mai arătat, să-şi perceapă sexualitatea şi rolul organelor sexuale, iar pe adulţi îi ajută să descopere plăcerea de a se afla cu partenerul. După cum am mai arătat, masturbarea solitară poate dura mult timp după adolescenţă; este vorba inclusiv despre persoane care nu au (încă) relaţii sexuale, practică sexuală sau sunt în situaţia de a nu avea o altă opţiune.
¤ Masturbarea, ca activitate sexuală. Sunt persoane care consideră masturbarea reciprocă drept activitate sexuală; altele o numesc activitate… “masturbatorie”. Într-un cuplu heterosexual, masturbarea face parte din activităţile sexuale, înainte sau în timpul actului sexual propriu-zis. Masturbarea este activitatea sexuală, după cum am mai arătat, care permite femeii să ajungă cel mai lesne la orgasm; de altfel, numeroase femei, prin mângâieri aplicate clitorisului sau şi altor zone ale trupului, se masturbează în acest scop. Pe de altă parte, cuplurile homosexuale feminine practică masturbarea ca activitate sexuală principală.
¤ Masturbarea excesivă. Excesul masturbatoriu indică faptul că persoana respectivă nu resimte o satisfacţie sexuală suficientă. Pe de altă parte, am mai arătat că una dintre funcţiile autoerotismului este detensionarea, destinderea, obţinerea unei stări de bine. Multe femei se masturbează tocmai în acest scop şi obţin, astfel, orgasm clitoridian. Precizăm că, pentru cele mai multe, masturbarea nu reprezintă un act de izolare, ci un răspuns natural faţă de o necesitate.

© CCC Media & Advertising, PsiSenzual

“Masturbarea” ca practică

Prin funcţia sa de învăţare, masturbarea are un rol foarte important. Femeile, ca şi bărbaţii, o folosesc şi în scop de detensionare, relaxare. Unii se masturbează ocazional sau regulat, fără ca vârsta să conteze. În copilărie, fetiţele şi băieţeii descoperă masturbarea prin întâmplare. Se pare că, mai întâi, fetiţele sunt cele care o descoperă. Pentru început, ele îşi încrucişează picioarele şi îşi strâng coapsele. Însă abia în adolescenţă masturbarea devine o activitate sexuală ca atare sau prima experienţă sexuală. La vârsta de 12-13 ani, cei mai mulţi dintre băieţi se masturbează regulat. Se constată că, la sfârşitul adolescenţei 90% dintre băieţi şi 70% dintre fete se masturbează. Iar majoritatea lor continuă să se masturbeze şi în anii următori. La vârsta adultă, această practică intră de regulă în declin, în ce-i priveşte pe bărbaţi, dar pentru femei creşte în importanţă. Aşadar, după 25-30 de ani, în vreme ce bărbaţii se masturbează din ce în ce mai rar, femeile se masturbează din ce în ce mai des. În aceste cazuri, masturbarea este considerată o activitate suplimentară sau complementară actului sexual sau altor activităţi sexuale.

Masturbarea la bărbat şi la femeie

Se constată că există numeroase diferenţe între masturbarea practicată de bărbaţi şi cea practicată de femei. Băieţii încep a se masturba la pubertate şi continuă pe toată perioada adolescenţei. Această practică intră în declin şi devine rară către vîrsta de 30 de ani. Fetele încep, de asemenea, la pubertate, iar apoi se masturbează pe toată durata vieţii lor sexuale (aşadar, atât timp cât sunt active sexual). Fantasmele joacă un rol esenţial în masturbarea masculină şi (mai ales cea) feminină. Activitatea fantasmatică capătă însă o altă funcţie la vârsta adultă. În unele cazuri, ea are legătură cu (suplineşte) anumite insatisfacţii sexuale la femei şi cu o anume tensiune psihologică la bărbaţi.
Masturbarea masculină se realizează prin stimularea penisului şi în special a glandului, cu mâna, eventual ajutându-se de un obiect sau cu o jucărie erotică, finalizându-se prin orgasm şi ejaculare. La femeie, absenţa unui organ extern nu este, de fapt, receptată ca o lipsă (deşi în copilărie sunt constatate astfel de receptări), căci femeia se masturbează mult mai complex, mai variat. Cel mai adesea, o femeie se masturbează prin stimularea directă sau indirectă a clitorisului. Femeile îşi mângâie, apasă ori ciupesc delicat genitalele, culcate fiind, aşezate sau în picioare. Unele preferă să-şi atingă clitorisul, dar altele preferă stimulările indirecte, cum ar fi stimularea muntelui lui Venus. În acest scop, folosesc nu numai mâna, ci şi apa, ţesături (mătase, catifea), jucării erotice, alte obiecte. Mai mult decât atât, conform unor relatări, femeile se pot masturba nu numai în intimitate, ci şi la birou, în mijloace de trasnport etc., mai ales că ele nu urmăresc neapărat obţinerea unui orgasm, ci detensionarea sau obţinerea unei stări de bine. De asemenea, trebuie amintit că sunt femei care se masturbează stimulându-şi zone erogene secundare, cum ar fi sânii, periferia regiunii genitale, interiroul coapselor etc.
Raportul Hite indică faptul că, pentru femei, masturbarea reprezintă cel mai bun mod de a obţine orgasmul, ele reuşindu-l în 85% din cazuri. Prin act sexual cu partenerul (penetrare), conform aceluiaşi studiu, ele nu obţin orgasm decât în o treime din cazuri, fiindcă adesea rolul clitorisului este neglijat de partener.

Autori consultaţi: Carolyn J. T. Halpern; Brener, N. D., Collins, J. L., Kann, L., Warren, C. W., & Williams, B. I.; Catania, J. A., Binson, D., Canchola, J., Pollack, L. M., Hauch, W., & Coates, T. ; Halpern, C. T., Udry, J. R., Campbell, B., & Suchindran, C.; Kinsey, A. C., Pomeroy, W. B., & Martin, C. E.; Turner, C. F., Miller, H. G., & Rogers, S. M.; Udry, J. R.

© PsiSenzual 2008

“Masturbarea” în adolescenţă
“Masturbarea este unul dintre comportamentele sexuale cele mai frecvente ale sexualităţii adolescentine” (Michaels, 1994). Deşi în ultimele decenii, în statele dezvoltate mai ales, s-au făcut mari eforturi în direcţia educaţiei sexuale, la nivel european şi nord-american se constată totuşi că două treimi dintre adolescenţi continuă să resimtă (în diferite grade) anumite sentimente de culpabilitate faţă de masturbare. Kinsey (1948) a informat că 88% dintre băieţii adolescenţi se masturbau la vârsta de 16 ani, iar 93% dintre tineri se masturbau la vârsta de 25 de ani. Studii mai recente arată că doar 1% dintre adolescenţi (m) nu au practicat masturbarea (Suchindran, 1993,; Udry, 1988). Conform unui studiu din 2000 (Carolyn J. T. Halpern, Journal of Sex Research Nov, 2000), trei tipuri de comportament au conturat o diferenţiere netă între adolescenţi şi adulţi: “masturbarea, (lipsa de) respect pentru proprietate, consumul de alcool”. Din această perspectivă, se consideră că masturbarea este, prin definiţie, “o experienţă a adolescenţei”. Pe de altă parte, ea poate căpăta o dimensiune particulară în ce priveşte comportamentul sexual dacă asupra aceste practici se insistă din ce în ce mai mult odată cu adăugarea anilor.
Studiile indică faptul că sunt foarte puţinipărinţii care discută cu adolescenţii despre acest subiect, însă majoritatea lor acceptă deja masturbarea ca fiind “normală”. Pentru adolescenţii băieţi, experienţa sexuală cu o parteneră este văzută de părinţi ca o “exploatare”, ca un “abuz” (mai ales dacă partenera este mai vârstnică), dar şi ca o tranziţie către starea de adult, în vreme ce masturbarea este considerată un înlocuitor al activităţii sexuale cu o parteneră.
(c) PsiSenzual 2008

“Masturbarea” - mit şi realitate


Masturbarea nu este nici patologică, nici ruşinoasă şi nici periculoasă pentru sănătate. Excesul însă poate fi catalogat drept un obicei nerecomandabil. Masturbarea nu te face nici surd, orb, nici nu te duce la nebunie, aşa cum erau speriaţi tinerii odinioară. Şi nici nu conduce, direct, la probleme relaţionale. De asemenea, nu există motive pentru a se crede că bărbaţii care se masturbează devin sterili; testiculele produc şi eliberează milioane de spermatozoizi în fiecare zi. În ce priveşte femeia, masturbarea nu micşorează clitorisul, nici nu provoacă mărirea labiilor…
Astăzi se admite că masturbarea este normală, naturală, atât la băieţi, cât şi la fete; aşadar, este vorba despre o practică comună ambelor sexe. Fantasmele care însoţesc masturbearea sunt mai pregnante însă la fete decât la băieţi. Altfel spus, s-a constatat că fetele au mai mult decât băieţii nevoie de fantasme (care ar putea fi explicate drept “o traducere involuntară, în imagini, a unei persoane pe care nu o poate atinge sau a unei acţiuni pe care nu o poate efectua”) pentru a realiza actul de autostimulare sexuală pe care, prin tradiţie, ne-am obişnuit să-l numim “masturbare”. Pe de altă parte se constată că (s-ar părea că din cauza tradiţiei), mai multe fete decât băieţi resimt, în perioada adolescenţei, o anumită vinovăţie generată de faptul că se masturbează. În unele cazuri, această vinovăţie ajunge să se resimtă şi în viaţa adultă a femeii. Din acest motiv, femeile vorbesc mai rar şi mai puţin despre masturbare decât bărbaţii.
Frecvenţa “normală” a masturbării nu a putut fi stabilită de specialişti, fie ei medici sau psihologi. Este clar că unele persoane, indiferent de sex, se masturbează de mai multe ori pe zi, iar altele doar ocazional. Pe de altă parte, trebuie de reţinut că legea interzice masturbarea în public!
Masturbarea poate deveni compulsivă dacă ea ajunge să înlocuiască actul sexual (la adultul capabil de act sexual şi care nu se situează într-un context – de orice natură – în care acesta nu s-ar putea realiza), dacă ea nu poate fi controlată şi/sau se însoţeşte cu un pregnant sentiment de culpabilitate.

O descoperire din copilărie

Prin “masturbare” s-ar putea înţelege, aşadar, atingerile sau mângâierile zonelor genitale (sau, prin extensie, a zonelor erogene) efectuate cu scopul obţinerii unor senzaţii plăcute. Persoana care se masturbează caută să-şi procure plăcere prin stimularea organelor genitale, cu ajutorul mâinii (mâinilor) sau a unui obiect. Astfel, respectiva persoană îşi descoperă trupul, află şi exersează care sunt reacţiile acestuia la astfel de stimuli. Masturbarea ar fi, conform definiţiei tradiţionale, clasicizate, un act solitar, dar se vorbeşte din ce în ce mai mult şi de “masturbare mutuală”, alături sau în reciprocitate cu partenerul.
Mai ales în adolescenţă, s-ar părea că aproape toată lumea se masturbează (mai mult sau mai puţin), iar acest act face parte dintre experienţele specifice adolescenţei. Altfel, explorarea organelor genitale începe încă din prima copilărie; copii îşi descoperă în mod natural trupul şi cum interacţionează acesta cu mediul înconjurător. Funcţionarea propriului corp le trezeşte copiilor curiozitatea şi chiar şi în adolescenţă masturbarea poate fi considerată o expresie naturală a acestei curiozităţi.
În prezent încercăm să ne punem de acord asupra masturbării, să o evaluăm în mod pozitiv, cu inteligenţă şi delicateţe, acceptând şi respectând curiozităţile naturale ale copilului şi adolescentului, indiferent de sex, însă, aşa cum arătam anterior, vreme de secole masturbarea a fost considerată un obicei cu totul nesănătos. Fie preoţii, fie medicii au învinuit persoanele (iniţial pe bărbaţi, apoi şi pe femei) care o practicau, speriindu-le că aceasta i-ar putea suce la… surzenie sau orbire. S. Freud s-a numărat printre cei care a demonstrat de pildă că cei mici îşi mângâie organele genitale pentru că această activitate le conferă o plăcere naturală. Totuşi, încă şi astăzi masturbarea rămâne un subiect tabu. Convenţii, tradiţii, religii, idei morale adânc înrădăcinate îi sunt adverse. În secolul trecut, cercetări realizate de Masters şi Johnson, apoi de Kinsey au arătat că este vorba despre o activitate naturală, fără rezultate nefaste, pe termen scurt sau lung. Un mare adevăr credem că este acesta: descoperirea sexualităţii trece prin masturbare. Este un aspect natural al vieţii, care se intuieşte, se descoperă, se învaţă şi deschide individului calea către viaţa sexuală adultă.

(c) PsiSenzual 2008

Absolut pro!

masturbarea este un lucru firesc in viata fiecarui om. nu este un lucru josnic. este un lucru normal. este perfect normal ca un barbat sau o femeie sa-si exploreze corpul, sa vada ce ii place, ce nu, sa stie exact ce se intampla acolo in timp ce are orgasm.. sa stie ce simte partenerul (aproximativ) in momentul in care il/o atinge.. in felul acesta esti mult mai mult constient de ceea ce se intampla in momentul in care ai un contact sexual propriuzis.
in ceea ce priveste fantasmele erotice care apar, maturbarea mi se pare un exercitiu care te face sa-ti dai seama cum ai vrea sa fie viata ta sexuala in cazul in care ai inceput-o deja. nu spune nimeni ca nu poti sa pui in practica ce iti imaginezi, chiar e indicat si iti poate schimba viata sexuala cu partenerul intr-un mod extrem de pozitiv. da, exista si cazuri in care comunicarea cu partenerul nu este una foarte dezvoltata si in cazul acesta apar dezamagiri si dorinta de a gasi pe altcineva care sa te satisfaca. pot sa apara chiar frustrari. si da, abuzurile de multe ori au cauza asta, dar aici vine vorba de persoane nu neaparat labile, dar care au un dezechilibru. nu poti generaliza. la fel poti spune despre cei care nu se masturbeaza si nu au viata sexuala, care acumuleaza 'energie sexuala', ca sa folosesc acelasi termen, si devin irascibili si agresivi. cand masturbarea are loc in exces, atunci poate deveni o problema, una chiar grava, dar nu are sens sa exageram. sa nu uitam ca masturbarea este recomandata persoanelor cu probleme sexuale de anumita natura.
si inca un lucru..fantazmele pe care le ai in timpul masturbarii pot fi 'degenerate', ca sa zic asa, de prea mult consum de pornografie si atunci, da poate deveni o poblema. dar consumul excesiv de pornografie este deja un alt subiect.
oricum, concluzia mea este ca masturbarea nu este un lucru 'josnic', nici un lucru de apreciat, ci doar un lucru perfect normal

[b]Gabisoleil,nu sunt de acord cu cele scrise mai sus ! E foarte multa polologhie scrisa si din cate observ ,consideri masturbarea un viciu...ca si homosexualitatea de altfel...Draga mea,masturbarea e una iar homosexualitatea e alta!Din punctul meu de vedere,masturbarea inseamna cunoasterea propriei persoane sau a partenerului!De multe ori suntem pusi in situatia in care trebuie sa facem lucruri care ii fac placere partenerului,sau rugam partenerul sa ne produca anumite placeri...Tu stii daca x sau y se masturbeaza?De unde stiu eu ca tu nu te masturbezi?De unde stii tu ca eu ma masturbez sau nu?...Cam asa se pune problema! E o problema intima ,care tine de fiecare persoana in parte sau cuplu!Asta nu inseamna ca toti care se masturbeaza sunt labili psihic! De exemplu,un tanar de 14 ani,observa ca intra in erectie penisul si incearca sa-l faca sa "doarma" ...si ajunge la concluzia ca prin anumite manevre de "adormire" se produce o placere nemaiintalnita pana in momentul de fata...Asta inseamna ca e bolnav psihic? Iti spun eu ca nu este!...La un moment dat era vorba de latura animalica.Ei bine...Ce suntem noi?Tot niste animale,dar superioare ...Iti spun un singur lucru!Am studiat latura sexuala a persoanelor cu retard mental sever ,si am descoperit in timp, ca sexul nu se invata ci exista in fiecare persoana in parte, acel instinct sexual mai mult sau mai putin dezvoltat!Poti crede ca "o leguma" care nu vorbeste,nu gandeste,nu mananca singura,isi face necesitatile in izmene,etc...se mastubeaza?Ei bine,acea persoana nu are nici cea mai mica notiune despre sex! Acea persoana nu a vazut in viata ei un film erotic sau porno,nu a luat contact niciodata cu o persoana de sex opus in afara de personalul medical care o ingrijeste! Ce zici de treaba asta?...In fine,fiecare isi spune propria parere,si eu una nu vorbesc in necunostinta de cauza ,decat dupa ce intorc problema pe toate partile . [b]